Poezia se întoarce acasă...

Literatură de citit în autobus

Empretec

De 4 ani e unul dintre viciile cu care am renunţat să lupt. L-am gustat prima dată în 2006, şi de-atunci îl fac iar şi iar. În fiecare zi văd că mi-a fost de folos şi îmi dau seama că nu îndeajuns. Dar nu mă las să uit. M-am ales cu zeci de prieteni din cauza lui şi cu multe feţe întrebătoare de fiecare dată când deschid subiectul în faţa unui non-empreteco. Însă nimic nu e pierdut. Cei care au fost “acolo” sunt puţini, dar sunt unde trebuie. :) E cine poate nici nu te aştepţi. Şi asta nu e întâmplător.

Pentru mine 2010 a fost un an plin de Empretec şi, parcă, nu e gata. Dacă nu ştii ce e aia empretec, întreabă. S-ar putea să nu-ţi pară rău. Dacă ştii, nu zice la nimeni, e secret! :)))))

Postat la 18:14 PM Miercuri 19 Ianuarie 2011 .

Adauga un comentariu

Jumătate tu, jumătate eu

Pentru ca o rană să se vindece eu trebuie să pansez dar e suficient ca tu să mângâi.

Pentru ca acest vers să existe a fost suficient ca tu să râzi, şi ca eu să scriu.

Pentru ca meciul să aibă farmec trebuie ca eu să atac şi ca tu să te aperi.

Din păcate unul trebuie să plece puţin.
Din fericire cel care va merge mai departe va duce şi o părticică din celălalt.

Postat la 16:39 PM Luni 20 Decembrie 2010 .

Adauga un comentariu